22/01/2025
Intr-un fel sau altul cred ca obiectivul meu a fost acela de a ajunge sa fiu asemenea domnisoarei din aceasta poza.
La începuturile mele în fotbal eram onorata sa aud ca oameni importanți (pentru mine) auziseră de mine.
1. Eram la meciul dintre Branistea și Voinesti, un anumit an, o anumita competiție. Mi-era asa rușine sa salut oameni pe care eu ii cunoșteam din vedere dar ei nu ma cunoșteau deloc!
Și am zis: Bună. Ziua?!?!?
Buna, buna, buna, buna. A venit răspunsul.
Și am început sa ma intreb: oare cu cine ma confundă persoana aceasta? M-a salutat de parca ma știe, de parca a auzit de mine. Altfel, cm sa răspunzi cu 4 de buna unui salut?
2. Buna ziua, numai puțin. Uitați, stiu ca dumneavoastră aveți o dieta foarte atenta și nu consumați dulciuri sau sucuri. Dar voiam sa va ofer un kinder. Iar acestea 2 sunt pentru colegii dumneavoastră. O zi buna.
Omul cred ca a fost șocat. Avea o varsta. El știa și cm e cu oalele sparte (n-am citit articole despre asa ceva, dar tot ce se poate) și cm e cu alergatul prin sate și cm e cu înjurăturile. Posibil sa nu fi știut cm e cu ciocolata kinder pe post de recompensa. Dar vorba aia...omul cat e-n campu' muncii, învăța.
3. Eram la începuturile mele în fotbal. Ajunsesem la
- 1 meci la Sotanga (la Strajerii) - când îl văzusem pe domnul acela ziarist sau ce era. Care ba se uita la ceas, ba se uita la meci, ba scria pe o agenda. Am aflat ulterior ca nu era ziarist. Era observator - adica un om care analizează prestația arbitrilor, nu vreun buletin de știri de pe Antena1
- 3 la Moroeni - pe atunci în Liga5
- 4 la Fieni
Oamenii al căror nume îl puteam asocia cu un fizic erau câțiva
1. Cel care îmi permisese sa stau în teren. Ok, nu pe teren ci dincolo de gard.
2. Cel care fusese prieten cu verișorul meu și pe care îl cunoșteam din 2007. Nu am înțeles el ce job avea. Facea poze sau asa ceva.
3. Cel pe care îl văzusem cu 2 săptămâni în urma la Moroeni. Am zis eu ca-i preferatul meu. Prin prisma modului în care s-a...descurcat. și pentru ca am auzit ca arbitrează nu știu ce meciuri. Adica unele mai importante. Din ligi superioare
Și acum, eu, un fel de neica nimeni ma odihneam ca o vedeta la un stadion, pe un scaun adus special pentru mine și admiram avioanele care treceau atât de aproape de pământ. Avioanele și jocul de fotbal adica.
Cineva mi-a trimis un mesaj pe Facebook
- Ce face cea mai fidelă suportera a nordului? La ce meci este azi?
Nu eram cea mai fidelă suportera a nordului. Chiar dacă Fieni și Moroeni se aflau...în nordul județului. Mergeam pentru ca erau aproape (Fieniul) și pentru ca aveam companie (Moroeniul).
Era pentru prima sambata (excepție sambata meciului de la Sotanga) când eram altundeva, departe de nord.
Dar faptul ca cineva necunoscut dar important auzise de mine m-a făcut sa ma intreb cm ar fi sa devin cunoscuta.
..
Apoi anii au trecut. Iar pe domnul Dorin oricum nu l-am cunoscut. Am auzit totuși ca pe faleza la Galați este un restaurant excepțional :)
În schimb am cunoscut mulți oameni. Copii de la 6 ani în sus, parinti, antrenori, presedinti (de echipe).
- dacă as avea vreodată copil (fără supărare) dar as vrea sa fie antrenat de domnul T.
Am cunoscut mulți frumosi. Și ca să fac legatura cu poza postata și dorința mea de a fi asemeni acelei domnișoare...
***
Mi-am dorit foarte mult sa îl fotografiez pe un domn anume care încă mai arbitrează.
Imi tot ziceam ca e... "bătrân" și maine poimâine o sa părăsească lumea aceasta a arbitrajului și eu nu voi ajunge sa ii fac poza.
Am calculat 2023(anul retragerii) - 2011 (primul an găsit pe frfcca) Deci cam 12 ani ai voie sa fii la Liga2/3 mi-am zis eu, comparând cu alte persoane in aceeași situație.
Dar, ce făceam cu aceasta persoana pe care o regăseam în același tabel începând din martie 2010 ? Acum era 2024.
Maine poimâine ma trezeam ca nu îl mai găsesc prin mijloacele terenurilor.
Când s-a ivit prima ocazie mi-am zis:
1. La Fieni nu merg chiar dacă vine domnul de la Liga3 pe care îmi doresc sa îl cunosc.
2. Tot la Fieni nu merg chiar dacă știam ca as primi o plasa cu mere muuulte. Bune. Ca cele de la...Voinesti
3. La Potlogi nu merg chiar dacă acolo se vor afla: o doamna frumoasa (doamna, nu domnisoara), soțul și fostul coleg al soțului
Și asa m-am dus la Târgoviște cu Câmpulung:)
O poza din acea zi a rămas preferata mea. Nu s-a retras nimeni din activitate acel meci. Dar m-a facut sa ma simt asemeni fetei din poza mai jos postata. :)
***
Cat privește cuvintele adresate frumosilor de catre suporteri cred ca după 1 an de asa ceva te obișnuiești.
Cat privește orice alte lucruri, asemenea. Unele invenții chiar sunt amuzante. Citisem odată ca un jucător i-a pus piedica arbitrului. Am ras de nu mai puteam. Numai eu făceam de-astea când eram mai mica. Ba chiar m-am gândit ca îmi pot continua năravul. Paote chiar la meciuri. Căci ma cunosc cu lumea și în cazul unora chiar pot sa pun piedica. Asa. De amuzant.
Nu mai puteam de nerăbdare sa descoper cine era omul căruia i s-a pus piedica. Am aflat. :) a fost unul dintre putinii oameni care la început (fără sa îl cunosc) mi-a displacut. Apoi l-am cunoscut personal la Voluntari. Când erau 0 (z.e.r.o) grade afara. A fost foarte ok. I-am oferit (lui și celorlalți 3 colegi) fursecuri preparate de mine. Cică înainte de meciuri mu se mananca fursecuri
***
Intr-un an de arbitraj cred ca te obișnuiești cu majoritatea lucrurilor care se pot intampla și care se pot striga.
Dar, după părerea mea si după ce am discutat cu oameni din Dambovita, Dolj, Prahova, după ce am adresat întrebări și am primit răspunsuri...
1. Sa arbitrezi un meci nu e o chestie de viata și de moarte. E o placere.
2. Am fost apreciata pentru cât de frumos ii pun pe arbitri în valoare
3. La întrebarea: ti-a fost greu sa nu mai arbitrezi? Raspuns a fost: dacă mi-a fost greu? Inca imi e. Nu ma pot obisnui. (trecuseră câțiva ani de când persoana nu mai arbitra)
***
Cat privește titulatura de "cea mai fidelă suportera a nordului", eu am considerat-o o porecla. Și mi-a plăcut. Din acea zi in care m-am odihnit pe acel scaun, de la acele felii de lămâie cu zahar primite in dar, am decis sa vreau continui în aceasta lume a fotbalului.
Și pentru ca impartaseam în stânga și în dreapta aceasta porecla, 1 an jumătate mai târziu un domn președinte de echipa mi-a zis:
- Ce-i aia cea mai fidelă suportera a nordului?
- Cum ce-i aia? Eu sunt.
- Nu. Ești cea mai fidelă suportera nu a nordului ci a fotbalului dâmbovițean.
=))
