19/02/2026
La începutul nunții mă uitam la ceas.
Ei nu.
Planul era făcut. Orele erau stabilite. Momentele așteptau să fie bifate.
Doar că mirii… trăiau. Fără grabă. Fără stres. Fără „hai că trebuie”.
Și, la un moment dat, am realizat ceva simplu:
oricât m-aș fi agitat eu, ziua tot în ritmul lor urma să curgă.
Așa că am făcut ce trebuia să fac de la început:
m-am sincronizat cu ei.
Și știti ceva?
Când renunți la control și la cronometru, rămâne doar bucuria. Iar bucuria se fotografiază cel mai frumos.
Felicitări, Raluca și Mircea! 🤩