Beatrice A.G.

21/03/2024

drumurile noastre poate că nu se întâlnesc prea des,
iar când sunt departe să nu mă cerți că nu te sun mai des.
ai dreptate, dar iartă-mă că mi-e greu să-mi păstrez echilibrul
pe scândura dintre viitor și prezent, dar mai întâi de toate
iartă-mă că am crescut prea repede și nici măcar precum ți-ai fi dorit.

28/12/2023

câteodată uit care mi-e scopul.
uit să-mi fac rostul,
uit să fiu, să trăiesc;
și uit să cresc.

21/04/2023

10/04/2023

e aprilie, dragă,
dar sufletul mi-e țurțure:
îi văd pe toți cm îngheață
și mi se face din ce în ce mai frig,
căci știu că nu pot să-i dezgheț;
și mi se face din ce în ce mai frică,
că am să ajung și eu să îngheț.

22/02/2023

un strat de praf s-a așezat pe chitara mea
de când am plecat cu ea departe de tine.
în umezeala asta i s-au uzat corzile,
dar ce-ți pasă ție?

mi-ai făcut rost de o chitară nouă,
pentru că ai uitat de cea dintâi...
așa cm ai uitat de mine, căci
am fost la fel de ușor înlocuită.

un strat de praf s-a așezat pe chitara de la tine
de când m-ai lăsat singură cu ea, departe de tine.
în umezeala asta i s-au uzat corzile...
dar ce-mi pasă mie?

04/01/2023

astăzi nu ești aici, dar nici mâine nu vei fi,
pentru că ieri, chiar ieri, am decis că nimic nu mai are rost.
de ce să te forțez să mă iubești?
după toate prin câte am trecut ca să mă privești cu alți ochi, să fii mândru de mine...
nimic nu s-a meritat.

20/11/2022

e doar noiembrie, dar gândul mi-e în august;
a trecut timpul fără mine și m-a lăsat departe,
cu gându' l-anii tinereții, de-o dulceață aparte...
iar astăzi mi-e frică de un viitor lipsit de gust.

un viitor fără tine poate doar să-mi facă
noaptea mai neagră și ziua mai scurtă.
e puțin spus că îmi vei lipsi, nu-i așa?
doar tu știi cât de greu mi-e noaptea,
când mi-e plină de gânduri mintea.
e puțin spus că-mi vei lipsi... nu-i așa?

05/11/2022

o singură petală, tremurând de furia vântului;
o singură petală, care și-a pierdut nuanța vinului;
o singură petală... gata să cadă, să fie uitată
și chiar călcată, de tine, într-o zi aglomerată.

04/11/2022

drumul pe care l-ai ales pare că nu se mai sfârșește;
cerul tău în loc să fie senin, deodată parcă putrezește
ca florile de pe pervaz primite de mult de la el, uitate.
„nu se mai întoarce...” – nu plânge, citește mai departe.

„dacă s-ar întoarce?” te-ntrebi, dar gândul nu-ți surâde.
povestea o va lua de la capăt, inima se va fisura subtil
încât să poți zâmbi când îl vei vedea cm ascunde
de tine din nou aceleași secrete grețoase tiptil.

26/10/2022

„țintește cât mai sus! stelele nu-s chiar atât de îndeparte”,
mi-ai spus și mi-ai șters o lacrimă, fără să știi că de fapt
visez la un altfel de trecut, nici gând la un viitor abrupt...
dar m-am abținut și te-am lăsat să vorbești mai departe.

nu înțelegi, pentru că nu ai fost prezent, în dreapta mea;
nu înțelegi, pentru că mereu ai fugit de responsabilități,
iar astăzi te umple de răceală „împielițata cea rea”
și te întrebi: „ce s-a întâmplat, de unde atâtea greutăți?”

20/10/2022

e firesc să vezi un stol de păsări, mereu împreună,
și de aceea te miri când vezi o pasăre singură pe lac.
s-a pierdut sau a fost alungată că nu le e pe plac?
liniștește-te și nu-ți mai bate capul. e-o întâmplare comună,
dar tu tot te frămânți! de ce-i pe o parte de lac singură,
iar pe partea cealaltă e un grup de păsări fudule?
te frămânți! și uiți că și tu ai fost cândva nesigură,
și tu ai ales să fii singură pe lac, chiar cu zilele!
și tu ai stat cu capul aplecat, și tu ai fost tristă...
mai știi zilele cu foi albe, dar dorind să fii artistă?

18/10/2022

Și ce dacă soarele e prea departe,
când eu ascult greierii și admir luna?
Și ce dacă lumea-i plină de răutate,
când eu pot doar să trag cortina?